ION IONESCU
DE LA
BRAD
1818-1891
MANIFESTARI ŞI ARTICOLE
LA ANIVERSAREA
A 200 DE ANI DE LA NAŞTERE
VOLUM
INIŢIAT DE MĂZĂREANU I.
CUPRINS
C. Vasilică şi M. Axinte – Actualitatea unor ȋnvăţăminte despre cultivarea principalelor plante de camp ȋn opera lui Ion Ionescu de la Brad
Gh. A.M. Ciobanu – Ion Ionescu de la Brad – demiurge şi vizionar
CUVȂNT ȊNAINTE
PREFAŢĂ
La 200 de ani de la naşterea lui Ion Ionescu de la Brad (1891) s-au organizat multe manifestări pentru omagierea sa:
- Sesiune de referate la Statiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni – 22 martie 2018; s-au prezentat 10 comunicări
- 30 martie 2018 la muzeul de istorie Roman 17 comunicări (fiind o secţiune separată a zilei de atestare documentară a urbei
|
1 |
Pr. Dr. Aurel Florin Ţuscanu |
Biserica de lemn ,,Sf. Ioan Botezătorul”, ctitorie a familiei Ionescu de la Brad, monument de arhitectură populară. |
|
2 |
Prof. Petre Flenchea |
Ion Ionescu de la Brad – personalitate marcantă a fostului judeţ Roman |
|
3 |
Dr. I. Măzăreanu |
Ion Ionescu de la Brad – mare învăţat şi realizator, romaşcan de mare prestigiu european |
|
4 |
Dr. ing. Emil Munteanu SIRAR Bacău |
Contribuţii la cunoaşterea şi îmbunătăţirii ştiinţei agricole, la emanciparea vieţii sătenilor |
|
5 |
Ing. Boris Cepalis şi dr. ing. I. Măzăreanu |
Unelte şi maşini agricole în opera şi practica lui Ion Ionescu de la Brad |
|
6 |
Prof. univ. dr. Vilică Munteanu SIRAR Bacău |
Maşini şi utilaje agricole în litografiile Calendarului pentru bunul cultivator a lui Ion Ionescu |
|
7 |
Dr. ing. I. Măzăreanu |
Romanul şi Ion Ionescu de la Brad |
|
8 |
Dan Dimitriu |
Casele părinţilor lui Ion Ionescu de la Brad şi cele din jurul bisericii sf. Nicoale din Roman |
|
9 |
Dr. ing. Felicia Mureşan şi dr.ing. I. Măzăreanu |
Activitatea lui Ion Ionescu de la Brad în exilul din Transilvania |
|
10 |
Dr. ing. Cornelia Lupu, dr. ing. Gh. Lupu şi dr. ing. Simona Istricioaia |
Activitatea publicistică a lui Ion Ionescu de la Brad |
|
11 |
Dr. ing. I.Măzăreanu |
Ion Ionescu de la Brad şi Iaşul |
|
12 |
Dr. ing. Simona Istricioaia şi dr. ing. I. Măzăreanu |
Ion Ionescu de la Brad contemporan cu marii ziditori ai temeliei viitorului |
|
13 |
Dr. ing. I. Măzăreanu şi ing. Soţu Neagu |
Ion Ionescu de la Brad despre creşterea animalelor |
|
14 |
Dr. ing. Margareta Naie şi Dr. ing. I.Măzăreanu |
Scrisorile lui Ion Ionescu de la Brad către Ion Ghica din perioada 1846-1874 |
|
15 |
Dr. Diana Popa şi dr. ing. I. Măzăreanu |
Ion Ionescu de la Brad un mare vizionar; a scris despre canalul Dunăre - Marea Neagră |
|
16 |
Dr. ing. I. Măzăreanu |
Înfăptuirile lui Ion Ionescu de la Brad din perioada 1870-1891, cȃnd a locuit la Brad |
|
17 |
Prof. Gh. A. M. Ciobanu |
Ion Ionescu de la Brad – demiurg vizionar |
Deşi lucrările au fost trimise pentru publicare, aceasta nu s-a mai realizat; doar numai câteva au fost tipărite ȋn volumul ,,Din istoria oraşului Roman – 626 ani de la prima atestare documentară”.
Ion Ionescu a fost omagiat şi la Liceul tehnologic care ȋi poartă numele (comuuna Horia).
O manifestare naţională a fost cea organizată de SIRAR (Societatea de istorie şi retrologie agrară) filiala Bacău ȋn zilele de 24 şi 25 iunie 2018.
Având ȋn vedere posibila numire a Staţiunii Secuieni cu numele marelui agronom, am dorit să public comunicările care nu au fost tipărite până acum.
Dr. ing. Măzăreanu Ion
-
ACTUALITATEA UNOR ÎNVĂȚĂMINTE DESPRE CULTIVAREA PRINCIPALELOR PLANTE DE CÂMP ÎN OPERA LUI
ION IONESCU DE LA BRAD
Prof. dr. dr. h.c. Constantin VASILICĂ[1]
Prof. dr. Mihail AXINTE
Înzestrat cu inteligență sclipitoare, cu memorie ieșită din comun, educat din copilărie în spiritul muncii neîntrerupte, al dragostei nelimitate față de țara în care se născuse, față de semeni și al ajutorării celor oprimați, școlit cu cei mai luminați dascăli moldoveni ai vremii sale, specializat la școlile agronomice franceze de renume pe atunci,10 specializare în timpul căreia a, efectuat excursii de documentare în țări cu agricultură prosperă, Ion IONESCU DE LA BRAD a devenit la terminarea studiilor posesorul de necontestat al unui impresionant volum de cunoștințe din toate domeniile agriculturii și al tuturor sectoarelor din științele contigui, volum de cunoștințe pe care și l-a lărgit ulterior prin consultarea literaturii de specialitate din țările occidentale, volum de cunoștințe ce i-a îngăduit să înfăptuiescă în decursul vieții complexa activitate ce poate fi expresiv sugerată de un poliedru cristalin în ale cărui fațete inegale se pot vizualiza imaginile unui:
v Specialist desăvărșitrecunoscut în secolul următor nașterii sale dar și actualmente întâiul român mare agronom, zootehnist, economist, ctitorul statisticii din țara noastră.
v Tânăr de 24 ani care a paradosit (predat n.n) la Academia Mihăileană ieșeană cele dintâi prelegeri academice despre agricultură5 (prelegeri care din nefericire s-au pierdut) iar peste un sfert de veac, același carismatic dascăl a predat la Școala Normală primară din București, înființată de Regele CAROL I cursul: Lecțiuni elementare de agricultură, redactat într-un stil limpede, accesibil elevilor, curs ce se citește și actualmente, cu plăcere, ca întreaga sa operă.
v Revoluționar la 1848. Chemat la București de N. Bălcescu după eșuarea revoluției din Moldova numit vicepreședinte al Comisiei proprietății a redactat, pentru Guvernul provizoriu programul agrar, în 22 de puncte. La înăbușirea revoluției din Muntenia de către trupele otomane se refugiază în Transilvania, unde în scurtul răgaz din Țara Moților scrie memoriul „Românul moșnean în țara lui” pe care-l va lua cu el în Turcia unde este extrădat în 1849 de imperiul austriac.
v 
Exilat în Turcia unde cu sprijinul
lui I. Ghica (ambasador cu mare influență la Înalta poartă) nu este carcerat cu
ceilalți conaționali revoluționari în închisoarea de la Brusa (Asia Mică) ci
rămâne liber la Constantinopol, recomandat directorului ziarului francez
„Journal de Constantinople” dar și celor mai înalți demnitari turci, în frunte
cu Marele Vizir Mustafa Resid Pașa, care-l angajează administrator cu contract
al celor 22 moșii ale sale cu sediul la Pyrgetos în Tesalia (Grecia) unde va
locui până la întoarcerea în patrie trăind din câștigurile obținute în cei
peste doi ani ca administrator, timp în care face o excursie de trei luni în
Dobrogea. Ulterior scrie, în franceză 3 carți, două broșuri, multe articole în
ziare, renovează o biserică, înființează o școală elementară, se căsătorește cu
o grecoaică, ocupă diferite funcții remunerate inclusiv aceea de director al
şcolii din San Stefano10.
v Prefect de Bolgrad numit după întoarcerea din exil în 1857 de către caimacamul antiunionist al Moldovei Vogorride, funcție în care elaborează un studiu prin care dovedește că nu sunt bulgărești coloniile din sudul Basarabiei, ci vechi colonii românești cu influnță bulgară.5
v Director al statisticii din Moldova numit de Domnitorul A. I. Cuza în 1859 organizează pe baze științifice acest serviciu și elaborează Catagrafia Moldovei devenind primul statistician din România.
v Condamnat la închisoare după ce s-a mutat la București în urma Unirii Principatelor unde a înființat o gazetă al cărui nume l-a schimbat de trei ori și în una din ele (Foaia pentru agricultură practică) a publicat un program agrar, considerat de guvern subversiv ca și alte articole publicate de el în preajma aniversării revoluției de la 1848, eveniment la care se zvonise că el va aduce la București 6000 de țărani. A fost condamnat la trei luni de închisoare pe care le execută la Mănăstirea Neamț unde a redactat monografia mănăstirii11. După alt autor a mai suferit o condamnarea de 15 zile.
v Inspector general pentru agricultură în anii 1860 – 1869 calitate ce a îndeplinit-o cu plăcere reușind să schimbe orientarea patriarhală a agriculturii noastre bazată pe exploatarea șerbilor și clăcașilor într-o agricultură bazată pe capital și introducerea mașinilor, orientare publicată în broșura: „Povățuiri pentru proprietarii ce-și dau moșiile în arendă” (1864) și în „Proiectul de exploatare agricolă a moșiei Pantelimon” în care promovează înființarea fermelor model și a unui învățământ menit să asigure exploatarea rațională a patrimoniului agricol al țării. Călătorește în toată țara, cunoaște realitățile din toate zonele țării și publică, în urma acestor călătorii primele monografii agricole, apărute la noi, a județelor Dorohoiu (1866), Mehedinți (1868) și Putna (1869). Tot în acești ani inițiază și organizează, până la cele mai mici detalii, primele expoziții și concursuri agricole din țara noastră.
v Proprietar al moșiei de la Brad, unde a petrecut o parte din copilărie, moșie pe care a cumpărat-o la licitație, împreună cu fratele său Nicolaie, și pe care a transformat-o în fermă model pentru țărani și micii proprietari, pentru a le demonstra cum să-și organizeze exploatațiile lor pentru a obține recolte și beneficii mari, dovedind astfel că el era și un iscusit agricultor practic. A organizat aici și o școală pentru fii de țărani.
v Deputat al țăranilor ales în 1876 dovedindu-se în camera deputaților prin memorabilele sale cuvântări; același înflăcărat apărător al proprietății și al apărării țăranilor, pe căi legislative, de înrobire financiară prin înființarea băncilor țărănești care să le acorde țăranilor credite pe termen lung cu dobândă mică. Prin această activitate adaugată la lupta pentru împroprietărirea țăranilor Ion Ionescu de la Brad trebuie considerat apărătorul inegalabil din întreaga noastră istorie pentru protecția celor mulți și obidiți din lumea satelor.
v Mânuitor fără pereche al condeiului cu penița căruia a înșiruit cu talent și discernământ cuvinte tipărite în multe cărți, broșuri, ziare și unele rămase în manuscrise. În care nu se găsesc nici o ștersătură și nici vreo adăugire printre rânduri. Paginile tipărite cu scopul popularizării cunoștințelor din domeniul agriculturii și economiei, cum sunt multe dintre publicațiile sale, pagini pline de savoarea melodiosului grai moldovenesc din timpul viețuirii sale, se citesc și actualmente, cu multă placere.
Ion Ionescu de la Brad a tratat în vasta sa operă, mai pe larg în cărți și broșuri, mai restrâns, unele aspecte chiar fragmentar, în ziare și cuvântări, cultivarea tuturor plantelor de câmp, legumicole, pomicole, vița de vie, gardurile viii, perdelele de protecție și pădurile, plante al căror mod de cultivare din acele vremuri, evoluția științei și tehnicii agricole, l-a schimbat radical aproape în totalitate încât aflarea și selectarea învățăturilor rămase încă valabile în cultivarea atâtor de multe plante, prezintă dificultăți și necesită mult timp, iar prezentarea acestora cu siguranță, n-ar fi posibilă decât într-o broșură și nicidecum în spațiul rezervat unui articol încât am fost obligați să ne limităm la scotocirea lor în câteva dintre publicațiile sale, învățăturile încă actuale despre unele aspecte generale ale plugăriei și despre cultivarea următoarelor șase plante principale cultivate în vremea sa precum și actualmente: grâul de toamnă, porumbul, mazărea, rapița de toamnă, cartoful și sfecla pentru zahăr. Floarea soarelui nu se cultiva ca plantă oleaginoasă în acele vremuri.
Aspecte generale actuale despre plugărie și cultivarea plantelor
În primul rând definiția agriculturii înscrisă în introducerea cursului „Lecțiuni elementare de agricultură pag. 5 drept „Știința care ne învață a produce plante, a crește vitele cât se poate mai bine spre a dobândi beneficiul cel mai mare cu cheltuiala cea mai mică” rămâne, prin conciziunea și limpezimea ei, valabilă cât va dăinui această preocupare a omului pentru a-și asigura hrana.
„În atmosferă viețuiesc plantele și animalele precum viețuiesc peștii în apă. Înrâurirea agenților fizici sau atmosferici asupra ființelor organizate este foarte mare căci fără aer, fără căldură, fără lumină, fără electricitate, fără presiune atmosferică nici animalele, nici plantele n-ar putea viețui. Cunoștiința (cunoașterea n. n) agenților fizici este de trebuință cultivatorului fiindcă ei formează clima unei țări. Din cauza diferențelor climatice cultivatorul dobândește din aceeași natură de pământ, păduri în Norvegia, grâne în Germania, vie (viță de vie n.n) în Franța, măsline în Italia, cuișoare și scorțișoară în climatele cele mai calde”7. Este greu de închipuit că s-ar putea formula mai frumos, mai convingător și mai actual rolul factorilor atmosferici în creșterea plantelor și animalelor rol pe care trebuie să-l cunoască temeinic cultivatorul.
Însușirile pământului și necesitatea cunoașterii lor de către cultivator se regăsesc pertinent și sintetic formulate astfel: „Calitățile unui pământ sunt de a fi: permeabil agenților atmosferici, aerisirei, umed și cald fără exces, mărunțit și tenace, bogat în îngrășăminte(substanțe n. n) organice și minerale, activ în dezalcătuirea acestor îngrășăminteși conservator al produselor alimentării din aceste dezalcătuiri. Nu toate pământurile au aceste calități.Fundamentul agriculturii este cunoașterea pământurilor ce vom cultiva. Toată știința unui agriculor este de a cunoaște bine pământurile sale și toată arta sa este de a le cultiva după natura lor”7.
Asolamentul, sau rotația culturii, este necesar deoarece „unele plante cer mai multe îngrășăminte și altele puține, unele curăță pământul de buruieni și altele îl murdăresc ”. Plantele se împart în două clase: de o parte plantele care sărăcesc (cerealele, tutunul, inul, cânepa) și altele care îmbogățesc solul (leguminoasele) sau îi dau foarte puțin: rapița, camelina. La alcătuirea asolamentelor sunt bune de respectat următoarele principii generale:
a) între două recolte epuizatoare să se pună una sau mai multe recolte îmbunătățitoare;
b) a potrivi recoltele cu natura pământului și resursele de care dispune cultivatorul adică cu îngrășăminte;
c) a pune recoltele unele după altele, astfel ca acele care preced să pregătească pământul pentru acele ce succed;
d) a pune în locul plantelor ce murdăresc (infestează n. n) cu buruieni rele altele și care cer culturi repetate în cursul vegetației lor;
e) a pune plantele furajere singure într-un pământ curat, bine lucrat și îngrășat;
Asolamentul bienal „obișnuit la noi este cel mai productiv: căci într-un an se seamănă porumb și într altul (anul următor n. n) se seamănă grâu. Se pot folosi și asolamente de trei și patru ani7. Nu este bine deci a semăna în tot acelaș pământ o singură plantă în curs de mai mulți ani (monocultura n. n). pământul se ostenește chiar numai atunci când produce un soi de plantă7.
Îngrășămintele sunt baza agriculturii căci ele dau pământului materiile ce-l fac să producă recolte abundente1.Efectul îngrășămintelor cel mai durabil este al gunoiului8. ,,Gunoiul de vită albă, bou, vacă, masculii (vieri n. n) este rar și se întrebuințează cu cel mai mare folos în pământurile cele calde, nisipoase ușoare și lesne de lucrat. Se pune gunoiul cu osebire în ogoarele ce au să fie semănate cu porumb, căci porumbul cere pământul cel mai bogat și mai adânc”8. Toate plantele ce putrezesc în pământ îl îngrașă și această îngrășare se numește verde. Cultivatorii fac îngrășări verzi semănând plante și îngropându-le după ce înfloresc.7”. Aceste învățăminte despre îngrășămintele organice și cele verzi nu-și pot pierde actualitatea.
„Îngrășămintele chimice care au produs o mișcare agricolă considerabilă sunt pentru cultivator ajutoari cu cari să meargă mai iute și mai economic la recolta maximă,”7 ele acoperind cu prisosință, prin sporurile de recoltă învestiții financiare. Folosirea lor îndelungată, nu poate înlocui efectele benefice ale gunoiului sau ale îngrășămintelor verzi care prin aportul lor de substanță organică refac însușirile fizico-chimice ale solului influențate negativ prin fertilizarea chimică îndelungată.
Prin actualitate se remarcă și cele scrise de Ion Ionescu de la Brad despre despăduriri, drenaje și irigații. Despre curături cum numește el despăduririle în folosul lărgirii domeniului plugăriei scrie: „Dar mai înainte de a stârpi o pădure trebuie a se încredința despre bunătatea pământului ca nu cumva stârpind pădurea să se curețe un pământ rău care numai prin pădure poate să aducă venitul cel mai mare. Nu putem face curături ori și unde mai ales în pădurile de pe vârful dealurilor, de pe coastele cele repezi, de pe crăpăturile munților. Căci golindu-se acestea nu numai că nu pot fi arate dar se aduce vătămare și climei fără nici un folos pentru agricultură”.7
„Pământurile în care zace apa sunt nefolositoare culturei de aceea este de trebuință a le scurge de apa ce le strică...prin șanțuri descoperite sau acoperite iar oprirea apelor ce le aduc pâraiele sau viiturile de râuri se face prin baraje sau eșituri (diguri n. n) care le împiedică de a intra în locuri ce-l fac să fie mlăștinos”7. ,,Băltoacele care din pricina apelor ce n-au unde să se scurgă rămân pierdute din rodirea unei țări și aduc boale oamenilor ajung prin drenaj a fi izvoare nesecate de bogăție și sănătate. Stuhăriile crescute lângă râurile cele vărsătoare din netrebnice devin magazii de îndestulare și de produse îmbelșugate”8.
,,Folosul irigațiunei este necalculabil căci cu apă și căldură se poate scoate din pământ orice voiește cineva și ori care ar fi timpul anului. La seceră mai ales irigațiunile sunt scăparea semănăturilor și providența cultivatorului”7.
Cu toate că în ultimile decenii noul sistem de lucrare a solului fără arătură (No Tillage) câștigă tot mai mult teren în unele țări și la noi pe terenurile ușoare totuși zonele cu soluri grele argiloase și cu stratul arabil adânc noul sistem nu și-a dovedit superioritatea încât, așa cum afirmă Ion Ionescu de la Brad că „arătura este cea mai importantă din toate lucrările agriculturii” încă este și va fi de actualitate. Condițiile în care se fac cele mai perfecte arături cu plugul sunt: „de a se ara pământul când nu este nici prea umed nici prea uscat și de-al fărâmița adică de a-l face să fie cu înlesnire străbătut de aer, apă și căldură, de a primi semințele...când este umed nu se fărâmițează. Arătura pentru a fi bună trebuie să aibă brazda dreaptă deopotrivă de groasă și de lată pe toată lungimea ei, bine răsturnată”7.
Arăturile efectuate după terminarea însămânțărilor de toamnă trebuie să fie cât mai adâncă și ale cărei brazde se vor mărunți în timpul iernii, iar plantele cu însămânțare timpurie se pot însămânța chiar în mustul zăpezii.
„Lucrarea miriștelor, ce se poate numi desmiriștire este una dintre cele mai importante ce se pot face pentru a curăța pământul de buruiene: căci lucrarea superficială a pământului pune semințele buruienelor rele în condițiuni favorabile de a încolți. Încolțite odată și eșite din pământ, buruienele nu mai au semințe din care să se poată face. Arătura următoare îngroapă buruienile răsărite.” 7
Semănatul. Proverbul „grâul bine semănat este pe jumătate cules” cu care începe textul rezervat în „Lecțiuni elementare de agricultură” p. 56 evidențiază pregnant importanța și actualitatea acestei lucrări. „Trebuie dar a semăna bine și pentru a semăna bine se aleagă cu băgare de seamă sămânța, să se pregătească și apoi să se arunce în pământ în timpul cel mai potrivit și cu rânduiala cea mai cumpănită ca să cadă deopotrivă peste toată fața ogorului” 7.
Importanța calității seminței și controlul calității acesteia este tratată de Ion Ionescu de la Brad în articolul „Chipul cercării semințelor de bune”6. ,,O sămânță bună trebuie să nu fie veche, să fie numai firul ei”, (să nu aibă corpuri străine) și facultatea germinativă cu valori mari. Epoca semănatului variată de la o plantă la alta și în funcție de condițiile climatice, în genere însă este mai bine a se grăbi cineva decât a rămâne în urmă (cu semănatul n. n). Cantitatea de sămânță la ha, diferă de la o plantă la alta în funcție de desimea ce trebuie realizată în lan, de valorile facultății germinative, de epoca semănatului (cu cât se seamănă mai devreme se seamăna mai puțină sămânță și cu cât se întârzie semănatul se pune mai multă sămânță7.
În a doua jumatate a secolului al XIX – lea nu existau încă mijloace mecanice pentru recoltarea plantelor de câmp, nici magazii cu ventilație și cu atât mai puțin silozuri pentru păstrarea produselor agricole.
Grâul de toamnă. Folosit pe scară largă în alimentația omului și în hrana animalelor, împreună cu grâul de primăvară, ocupă și va ocupa în lume, cea mai mare suprafață dintre toate plantele cultivate (peste 220 mil. Ha) încât a fost și este considerat pe drept de Ion Ionescu de la Brad ,,semănătura cea mai folositoare a plugăriei”8.
„Cele mai stimate grâne tunse (nearistate n. n) sunt cele englezești, cele flamande, iar cele aristate grâul din Flandra, de Piemonte de Lombardia”7. „Se lucrează pe aiurea peste 40 de soiuri de grâu tunse și cu barbă, cu paiele găurite (goale în interior n. n) sau astupate și cu firele deosebite în mărime.
În Anglia, unde cultivatorii sunt foarte grijulii sau numărat peste 100 feluri de grâu. Fără îndoială că pentru fiecare soi de grâu se află o climă, un pământ o așezare în care se face mai rodit decât ori și unde; și aceasta este pricina de se văd atât de multe soiuri și feluri de grâu. De aceea cultivatorii români ar trebui să cerce grânele cele mai vestite de roditoare din alte țări; fiindcă este cu putință să dea peste un soi de grâu căruia să-i priască mai bine pământul țării noastre, și așa să se sporească bunătatea grâului și mulțimea rodului, fără a mai spori și cheltuielile. Aceste cercări făcute în mic nu ar ține multă cheltuială și isprivile lor ar putea fi foarte însemnate”.8
Pentru grâul de toamnă nu este de neapărată trebuință ca să fie fața ogorului amănunțită bine, după cum se cere a se face această lucrare pentru semănăturile de primăvară. Bulgării ce rămân nesfărâmați pe lanul de grâu mai mult folosesc decât vatămă: fiindcă ei opresc vânturile de a spulbera omătul de pe grâu, care și rabdă mai mult ger când este presărat cu bulgări și acoperit cu omăt”.
Semănătura grâului de toamnă începe a se face de la 15 măsălar (septembrie) și continuă în brumărel (octombrie) ba încă și mai târziu. Se întâmplă în orecari ani de se fac mai bine semănăturile cele târzii decât cele timpurii, însă aceasta-i foarte rar și îndeobște semănăturile cele timpurii sunt totdeauna cele mai roditoare. Sămânța să fie plină sănătoasă coaptă și curată de alte semințe și buruieni.
După ce s-a sulfatat grâul (tratat contra bolilor) apoi se seamănă, se aruncă 14-18 dimerlii, într-o falce (1 dimerlie = 14 l; 1 falce 75 prăjini; 56 prăjini= 1 ha).
Sămânța de grâu se cere să fie îngropată cel puțin de un palmac (3.4 cm) întră în cele mai multe țarine se îngroapă la 2 palmace (6.8 cm). 8
Sămânța se încorporează în sol cu boroana cu dinți de fier în lung și în lat.
Un cultivator bun știe că de la lucrarea acea bună a pământului și de la fireasca lui bunătate atârnă toată sporirea roadelor lui, însă totdeauna el știe și aceea, că de la buna strângere a semănăturilor atârnă toată isprava culturii. La seceriș, cultivatorul, mai aproape fiind sfârșitul călătoriei sale, se cuvine, să îndoiască cu atât mai mult hărnicia, osteneala, privegherea și îngrijirea cu cât primejdia aici este mai mare și amenință de a pierde într-o singură zi, aceea pentru care s-a cheltuit și s-a ostenit un an întreg3.Toate ideile prezentate sunt valabile și în prezent numai că mijloacele de recoltare sunt altele.
În concluzie, Ion Ionescu de la Brad a fost primul agronom care s-a ocupat de biologia grâului, clasificarea lui, problematica terenurilor care ar fi necesare pentru soiuri, străine la început apoi autohtone, despre biologia grâului și agrotehnica diferențiată pentru producții mai mari.
Porumbul. În „Calendarul pentru bunul cultivator” Ion Ionescu de la Brad scrie că porumbul este, după cartofi ,,cel mai prețios product cu care s-a înzestrat agricultura țării noastre. Această plantă pretențioasă dă o mâncare ce ține de sațiu, apreciată atât de țăranul nostru cât și de învățați (Dombasle)8.
Se prezintă utilizările porumbului din acea vreme, care nu s-au schimbat în zilele noastre, găsindu-se și unele întrebuinâări mai noi (biocombustibil etc).
Ion Ionescu de la Brad prezintă și teoria lui Bonafous care pretinde că porumbul era lucrat în lumea veche înainte de decoperirea Americii, dar și părerea lui De Candolle care susține că, porumbul a fost adus din America în Europa așa cum se susține și în zilele noastre. În Valahia porumbul a fost adus în perioada primei domnii a lui Nicolae Mavracordat (1710).
Ion Ionescu de la Brad este primul care discută despre denumirea științifică a porumbului și încadrarea lui în gen și specie, prezentându-l ca Zea mays. Românii îl numesc cucuruz, porumb, mălai, popușoi în funcție de provincie.
El încearcă să facă o clasificare a formelor de porumb cultivate la noi, mai importante fiind formele muntenești, cu ciocălău lung, gros și grăunțe mari și formele hângănești, cu ciocălău scurt și grăunțe mici, primele forme fiind mai productive, cele hăngănești de calitate mai bună, dar mai puțin productive.
Porumbul „rodește cel mai bine în pământul cald ușor și bogat, care se sfarmă bine și care va fi arat adânc.Locurile vechi și sărace trebuiesc îmbunătățite prin fertilizare și curățându-le de buruieni.8”
„Semințele ce se vor semăna să fi fost păstrate bine, cercarea semințelor de bune, folosindu-se cu întâietate sămânța din anul precedent”. Cultivatorii folosesc 3-4 dimerlii de grăunțe pe o falce de pământ (34 kg/ha).
Ion Ionescu de la Brad recomandă boronirea arăturii destinate semănatului porumbului de 2-3 ori, când buruienile ce răsar sunt distruse, apoi se seamănă porumbul într-un pământ pregătit bine și curățat de buruieni în linii drepte, încorporând sămânța la adâncime cuviincioasă, folosind mai puțină sămânță, lucrare care se face cu „semănarița”, ceea ce se realizează astăzi în totalitate la porumb.Ion Ionescu de la Brad recomandă mașinile de semănat de construcție englezească, îmbunătățite în Franța.
Ion Ionescu de la Brad recomandă semănatul la timpul cel mai potrivit, arătând dezavantajele semănatului prea târziu sau prea devreme, considerând ca cea mai bună perioadă de semănat „după ce înflorește piersicul”. Cu mijloacele moderne de azi epoca optimă de semănat se stabilește cam în aceiași perioadă.
Ion Ionescu de la Brad a dat explicații științifice despre rolul prașilelor în sporirea producției, precum și procesele ce se produc în sol în urma acestor lucrări, dovedindu-se „că în lucrarea plantelor prășitoare mașinile de prășit sunt cele mai folositoare”8
El scrie că „mașinile nu sînt alta decât niște unelte cu care se slujește omul, luând în ajutor și puterea dobitoacelor făcând mai mult lucru, dar mai ieftin, mai repede și cu mai puțină trudă”8.
Fiind convins de necesitatea sporirii producției la porumb într-un timp cât mai scurt, Ion Ionescu de la Brad a militat pentru inițierea de cercetări cu privire la soiuri și metode agrotehnice de cultură, fiind un precursor al cercetării științifice în agricultura din România.
Mazărea. Ion Ionescu de la Brad cunoaște bine utilizările semințelor de mazăre folosite pentru „mâncarea oamenilor în posturi, verde sau uscată”, „sau pentru hrana vitelor”. O mănâncă oile, porcii, bivolii, caii, boii, vacile, caprele și păsările8.
Mazărei îi priește mai mult un pământ mijlociu de vârtos, decât unul foarte cleios”8 asemănătoare celor pentru grâu, ca și în prezent, revenirea pe același teren făcându-se după 5 sau 6 ani. „Pământul trebuie să fie ogorât toamna (arat)și întors primăvara ca să se mărunțească bine”8.
„Mazărea se seamănă cât mai timpuriu, în mustul omătului, cum se zice: această condițiune este de rigoare pentru buna reușită”7 ceea ce se cere și astăzi în tehnologia mazărei. Mazărea se seamănă tot la 13-15 cm distanța între rânduri, folosind 200 kg sămânță la hectar, tratându-se împotriva gărgăriței cu sulfură de carbon. „Mazărea se culege când păstăile de jos sunt coapte. Se taie, se lasă în brazde ca să se vestejească și usuce și apoi se strânge în căpițe, unde se usucă de tot”7. Acest sistem se mai practică și azi. Se obțineau, în acea vreme, 12-15 hectolitrii la ha (960-1200 kg/ha).
Cartoful. După cereale și legume, cartofii sunt produsul agricol care contribuie mai mult la hrana oamenilor. Cartofii servesc și la hrana vitelor, la facerea rachiului etc”7.Ei sunt „foarte folositori în cultură pentru că dau de pe același pământ de 4 ori mai mult produs decât grâul”7.
În „Calendarul bunului cultivator”, Ion Ionescu de la Brad scrie despre importanța cartofului astfel: „Aurul și pietrele prețioase pentru care s-a vărsat atâta sânge în lume nu sunt atât de folositoare ca cartofii (scuzați cacofonia n. n) cu care oamenii scapă de foame în timp ce cu aurul în mână poate cineva să moară de foame.”8
Cartofii au fost aduși în Europa din America în secolul al 18-lea; în Moldova s-au introdus la foametea cea mare din 1818; cartofii sunt sursa cea mai prețioasă pentru a scăpa oamenii de foamete.
Ion Ionescu de la Brad prezintă varietățile și soiurile de cartof cultivate în Franța, Olanda, Belgia etc și influența solurilor asupra tuberculilor cu scopul introducerii lor în agricultura țării.
„Cartofii se fac în orice pământ afară de cel compact și prea umed. Ei se fac și în pământurile nisipoase, numai să fie îngrășate bine.”7 ,,Pământul trebuie să fie arat adânc, sporind recolta. Gunoiul se îngroapă cu a doua arătură primăvara. După fiecare arătură, pământul se boronește (grapă). Pentru sămânță se aleg cartofii cei mai groși care sunt și cei mai copți și se taie în bucăți, fiecare bucată cu 2 ochi. Se pune la hectar până la 18 hectolitri (1170 kg/ha), în luna lui Martie și Aprilie, cât mai timpuriu. În câmp, cartofii se pun la 35 cm în linii și la adâncime de 18 cm.7Mai ieftin se plantează în brazdă. Se trage o brazdă de 11-12 palmace de lată (37,4 – 70,8 cm) 8. De-a lungul ei se pun cartofii; după aceea se acoperă tuberculii cu următoarea brazdă și pe a treia brazdă se pun iarăși cartofii și așa mai departe rândurile fiind dispuse la 22 – 24 palmace (74.8 – 81.6 cm). Îngrijirea culturilor se realizează prin prașile manuale7, operații ce se fac și astăzi în unele locuri.
La culesul cartofilor cautam ca timpul să fie uscat și pământul să nu fie ud.Scosul cartofilor din pământ cere mare cheltuială, multă hărnicie și băgare de seamă. Propune producătorilor de cartofi metoda din Prusia, de a da la recoltare câte una din 9, 10 sau 12 părți celor ce recoltează, metoda fiind benefică pentru toți7.
Sfecla. Sfecla se cultivă mai mult ca plantă industrială pentru a se scoate zahărul din ea, iar borhotul să hrănească vitele.
Dintre varietățile de sfeclă, cea de Silezia, albă cu gâtul verde și cu rădăcina ce se înfinge adânc în pământ este cea care se cultivă pentru scoaterea zahărului.7
Sfecla se face în toate pământurile numai că trebuie să fie bine mărunțite și foarte bine îngrășate. Ea preferă pământurile mai argiloase și jilave, fără să sufere de umezeală și care au nevoie de o arătură de toamnă și două în primăvară (echivalent în prezent cu lucrarea cu combinatorul în primăvară).Gunoiul aplicat cu prima arătură este mai eficient.
Ion Ionescu de la Brad prezintă semănatul direct în câmp și plantarea de răsad obținut în răsadniță. Semănatul în câmp în linii la 80 cm departe unele de altele și 50 cm de la o rădăcină la alta. Acest sistem nu se mai utilizează în prezent.
După răsărire se pregătesc ori de câte ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor.
La finele lui septembrie se scot sfeclele din pământ , se înlătură frunzele, se zvântă apoi se strâng în șure7 pentru utilizarea lor în furajarea animalelor.
Rapița. Este o plantă cruciferă, ce se cultivă pentru a scoate ulei din semințele ei. Se cultivă două varietăți de rapiță: una de toamnă și una de primăvară.7
Rapița se face și în pământurile argiloase numai să fie scurse bine. Un pământ bogat, amănunțit (mărunțit n. n) bine, jilav și bine pregătit prin mai multe arături și boroniri, este de neapărată trebuință la rapiță7, ceea ce este valabil și astăzi.
Semănătura în linii se face cu mașina de semănat, lăsând 18 palmace (61.2 cm) de la o linie la alta8. Se seamănă până la finele lui august, asemănător cu epoca de semănat în prezent. Adîncimea de îngropare a seminței 1 – 1.5 palmace, ca și în prezent.
Culesul se face cu multă îngrijire ca să nu se scuture și mai înainte de deplina coacere a seminței. Când trei părți din semințele din păstaie (silicvă n. .) sunt negre, atunci se smulge sau se taie, se pune în grămezi mici de seusucă apoi se bate cu îmblăciul și se scot semințele din păstăi (silicve n. n). producția la ha este de până la 30 hectolitrii (1950 kg/ha).
Concluzii
În lucrarea acesta am dorit să evidențiem măreția primului specialist în agronomie din țara noastră – agronom, zootehnist, economist, statistician și profesor de înaltă ținută academică.
Din prefața cursului de agricultură intitulat „Lecțiuni elementare de agricultură” ținut de Ion Ionescu de la Brad la ȘcoalaNormală, primară din București în 1867 desprindem crezul acestui mare specialist om de învățământ, de cultură și politician.
1. O țară înflorește atunci când agricultura înflorește, fiindcă aceasta dă oamenilor productele neapărat trebuitoare ținerii vieții: pâinea, carnea, laptele și toate celelalte câte se produc cu lucrarea pământului și cu creșterea vitelor.
2. Nimeni nu poate să tăgăduiescă că agricultura este cea mai întâi stătătoare, aceea care dă putere și viață industriei cât și comerțului;
3. Pentru realizarea acestor deziderate unul din mijloacele de bază este răspândirea învățăturii între cei ce lucrează pământul, căci s-a băgat de seamă că lucrările pământului devin mai roditoare când sunt încredințate unor oameni mai îndemânatici.
4. Ministrul agriculturii și președintele Consiliului de Miniștrii, Dimitrie Ghica din vremea aceea, spune Ion Ionescu de la Brad „voiește ca sătenii să se lumineze, să deosebească binele de rău, folositorul din păgubitor, să ia cele bune și folositoare meseriei lor și să lase pe cele rele și păgubitoare și astfel să-și creeze o viață mai ușoară și mai profitabilă decât aceea cu care s-au pomenit din vechimea cea mai depărtată de noi”7.
5. Ion Ionescu de la Brad spune că la locuitorii din sate găsim virtuțile cele mai însemnate, însușirile morale cele mai indispensabile succeselor agricole: hărnicia, simplitatea, sobrietatea, paciența (răbdarea n. n), dreptatea, onestitatea, respectul familiei, al proprietății și al autorității.
Acestea sunt însușirile morale care fac pe cultivatorul român să treacă peste multe dificultăți și să se ridice din multe calamități.”7
Bibliografie
1. G. Bogdan DUICĂ –Viața și opeca întâiului țărănist român – Ion Ionescu de la Brad, 1922. Ed. Ramuri Craiova;
2. Filip CANȚĂR, Gh. COMAROVSCHI, C. VASILICĂ – Ion Ionescu de la Brad și cultura plantelor în Moldova – Omagiu lui Ion Ionescu de la Brad. Iași, 1957;
3. Filip CANȚĂR, Gh. COMAROVSCHI, C. VASILICĂ – Ion Ionescu de la Brad despre unele probleme agrofitotehnice din Moldova. Lucrări științifice Institutul Agronomic Iași, Ed. Agrosilvică de Stat, 1958;
4. N. Iorga – Oameni care au fost. Biblioteca pentru toți
5. Gh. Ionescu-Șișești – Viața și opera lui Ion Ionescu de la Brad – 1943. Studiu I introductiv la vol. I Opere, pag V-XXII;
6. Ion Ionescu de la Brad – Povățuitorul sănătății și al economiei – 1848 Iași;
7. Ion Ionescu de la Brad – Lecțiuni elementare de agricultură – Opere vol. I, 1943. Ed. Curentul p. 1-230;
8. Ion Ionescu de la Brad – Calendarul bunului cultivator – Opere vol I, 1943. Ed Curentul p. 234-371.
9. Ion Ionescu– Agricultura română din județul Dorohoiu, 1866. Imprimeria Statului;
10. N. Săulescu – Oameni mari din slujba agriculturii – Primul agronom român 1965. București. Ed. Tineretului.
11. Amilcar Vasiliu – Ion Ionescu de la Brad. Ed. Agrosilvică, 1967.
ION IONESCU DE LA BRAD -
DEMIURG ŞI VIZIONAR[2]
Prof. Gh. A. M. Ciobanu[3]
Ion Ionescu de la Brad impresionează pe toţi cu apartenenţa profunda la pământul ţarii noastre. Multe din denumirile maieştrilor spirituali ai noştri ȋşi arată şi rădăcinile de pe acest pământ: Ion Ionescu de la Brad, de la Vrancea, etc. Aceasta arată că noi avem o tradiţie profundă; şi mă gândesc la o piesă de teatru celebră care spune că ,,copacii mor ȋn picioare”.
Lui Ion Ionescu
ȋi putem spune ,,seniorul”; căci a
reuşit să arate mai presus de toate că noi
aparţinem unei ecuaţii cosmice, pe care nu o putem neglija; anume
metabolismul şi ȋn special asimilaţia. Pe ambele numai agricultura le susţine.
Poporul are o vorbă: ,,foametea te
scoate din casă”. El a fost un cavaler al ordinului ,,agricultura”.
S-a scris foarte mult despre Ion Ionescu; a fost ȋntors pe toate părţile. Dar la el nu există pe toate părţile. El este un univers de faţete, din care poţi să deduci diferite valori.
Ion Ionescu a reuşit să existe şi să se dezvolte ȋntr-o epocă grea şi să strălucească prin opera sa. El a fost cu principiul ,,de a lupta”. Chiar dacă a fost oprtit de multe barricade, el a fost un ȋnţelept, un om de spiritualitate, un om de cultură. A luptat pentru mai multe idealuri şi a reuşit ȋn complexa viaţă pe care a trăit-o: perioda revoluţionară, de exil, de cercetări agricole.
A ştiut să cultive ȋn ţara lui tot ce era mai bun ȋn lume. A fost un foarte bun dascăl, un multilateral dascăl.
Seniorul de la Brad (căci ȋi putem denumi astfel) a trăit intens şi a cunoscut f. bine lumea de atunci, destul de zbuciumată. El a fost un mare enciclopedist, un mare ȋnvăţat, un mare erudit al poporului roman; poate fi pus alături de Iorga, Enescu sau Eminescu.
El a fost prigonit de autorităţi; a trebuit să fugă din ţară; a fost şi ȋnchis la mânăstirea Neamţului.
A fost şi un univesalist; el a văzut lumea ȋn integrum. A studiat şi stăpânit multe discipline, nu numai agricole; fizice, chimie, statistică, etc. Univesalitatea lui e reflectată de zbuciumul vieţii lui.
A ȋmbinat de minune ceea ce ştia cu anumite ipoteze. A condus mari moşii ȋn ţară şi străinătate.
Ion Ionescu de la Brad a fost un mare vizionar. Dar şi un mare patriot; alungat din patrie a iubit-o mereu.
A fost un mare unionist; Alex. Ion Cuza l-a avut colaborator. Ȋmpreună au elaborate legea rurală; celebra lege rurală a domnitorului.
Seniorul Ionescu a fost şi un mare demiurge; s-a dăruit pentru multă vreme, pentru multă lume; şi nu a pus condiţii.
Bradul nostru falnic a fost foarte puternic ȋn vremea sa. A iubit ţăranii (a fost un ţăranofil); şi el a fost un ţăran ȋn esenţa sa, deşi a fost un academician, deşi a fost internaţional. Pentru Ion Ionescu exista o singură pătură important care merita ,,sărut mâna’; şi aceea era a ţărănimii.
El este cel mai frumos monument, care nu a fost ridicat nicăieri ȋn lume: monumentul ţăranului român.
[1] Constantin Vasilică (n. 5 februarie 1926, Tudora, județul Botoșani - d. 30 decembrie 2018, Iași) a fost un profesor universitar, doctor Honoris Causa al USAMV București,[ membru de Onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România și Vicepreședinte al Filialei Moldova, membru IOSDV (Internationale organishe Stickstoff-Dauerdüngungsversuche), care și-a dedicat aproape întreaga viață şcolii agronomice ieșene.
[2] Cuvinte rostite la 30 martie 2018 la muzeul de istorie Roman, la aniversarea a 200 de ani de la naşterea lui Ion Ionecu de la Brad. Măzăreanu Ion a filmat şi transcris (fără divagaţii filozofice, istorice, de artă, etc). Filmul ȋl pot da oricui.
[3] Născut la Roman, la 25 martie 1925, profesorul, eseistul, publicistul şi omul de cultură Gheorghe A.M. Ciobanu a urmat cursurile Şcolii Primare de băieţi nr. 4, Liceul „Roman – Vodă” şi Facultatea de Drept din Iaşi pe care a absolvit-o în anul 1949. Cursurile altor patru facultăţi – Medicină, Agronomie, Arhitectură şi Filologie – au fost abandonate pe rând, din cauze materiale.
Timp de jumătate de secol a predat nu mai puţin de 60 de discipline, de la Matematică la Arte, de la Mitologie la Hermeneutică.
A susţinut peste trei mii de conferinţe, pe diverse teme, e o adevărată enciclopedie. A publicat peste 1000 de articole, gen eseu, în peste 20 de publicaţii periodice: Ştiinţă şi tehnică, Convorbiri literare, Ateneu, Antiteze, Psihologia, Ziarul de Roman şi altele. A colaborat la realizarea a 15 volume colective şi a scris 15 cărţi.
În anul 1997, alături de alte distincţii naţionale, i s-a atribuit titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Roman, iar în anul 2000 a primit Medalia Jubiliară Eminescu.
Pentru Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, prioritatea lui „a ști” nu a micșorat valoarea lui „a face”. Suflet onest, cunoscător al culturii românești și universale, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, făcea din lecțiile sale adevărate clipe de înălțare sufletească, fiindcă știa să insufle elevilor darul de învățătură și mai ales datoria de a cunoaște. Aureola în care rămâne îmbrăcat numele lui pentru toți cei care-l cunosc este aceea a unui mare profesor, fiind o personalitate cu totul distinsă.
Unanim apreciat ca profesor și educator de mare autoritate, a fost prețuit nu numai de elevii săi ci și în mod deosebit de splendida echipă de profesori ai liceului „Roman Vodă”, în toată perioada cât a funcționat ca dascăl.
Prof. Gheorghe A.M. Ciobanu a reprezentat un exemplu pentru generațiile de elevi și de profesori care s-au succedat până acum și va rămâne un exemplu pentru generațiile viitoare.
A încetat din viață în data de 30 august 2020.
